Nume ale grecilor

Acest articol este parte a seriei despre Istoria Greciei

Civilizațiile egeene

Civilizația heladică (2800-1060 î.Hr.)

Civilizația cicladică (3000-1100 î.Hr.)

Civilizația minoică (3650-1170 î.Hr.)

Civilizația miceniană (1550-1175 î.Hr.)

Grecia antică

Era „întunecată” a Greciei (1175-750 î.Hr.)

Perioada arhaică în Grecia (750-490 î.Hr.)

Grecia clasică (490-336 î.Hr.)

Grecia elenistică (336-146 î.Hr.)

Grecia romană (146 î.Hr.-395 d.Hr.)

Grecia medievală

Imperiul Bizantin

Frankokratia

Grecia otomană

Grecia modernă

Războiul de Independență

Regatul Greciei

Ocuparea Greciei de către Puterile Axei

Războiul civil grec

Dictatura coloneilor

Republica Elenă

Istoria Greciei pe subiecte

Istoria militară a Greciei

Istoria constituției elene

Nume ale grecilor

Istoria artei Greciei

Cronologia Greciei Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare

Astăzi grecii își spun „eleni” (Έλληνες - ellenes), deși au fost cunoscuți sub diferite denumiri de-a lungul istoriei. Soldații greci care au căzut în Bătălia de la Termopile din august 480 î.Hr. erau considerați „eleni“, protectori ai Hellas-ului. În perioada elenistică acest nume a ajuns să se refere la o persoană care îmbrățișa modul de viață și valorile grecești. În timpul lui Isus din Nazaret termenul și-a schimbat înțelesul, și orice persoană care nu era de rit iudaic era numită elen. Către sfârșitul Antichității, grecii își spuneau romaioi, adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, elen a ajuns să fie sinonim cu păgân, recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de greci, iar perșii și turcii folosesc numele Yunan, adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt numiți ბერძენი - „berdzeni”, denumire provenită din cuvântul georgian pentru „înțelept“, un nume datorat faptului că filozofia s-a născut în Grecia.

Fiecare eră istorică a fost însoțită de un nou nume național: fie complet nou, fie unul care anterior era marginalizat sau învechit, provenind din tradiție sau luat de la străini. Fiecare nume a avut semnificația sa, și toate pot fi folosite alternativ.